Am scris titlul și am tras adânc aer în piept. Nu știu cum și de unde să încep. Nu-mi plac pauzele prea lungi de la scris, pentru că te scot din rutină. Aș putea face o pauză de țigară după doar două rânduri scrise, ca să-mi adun gândurile de prin toate părțile. Cum mi-am petrecut vacanța de vară… o vacanță muncită, aș putea spune, cu foarte puțin timp liber. Un titlu mai corect ar fi fost „cum mi-am muncit lunile de vară” sau „cum am schimbat trolere”, „cum am împachetat ca să despachetez”, „cum m-am împrietenit cu șoferii de pe Fany și, cu toate astea, n-am ajuns la mare”, „cum am repetat spectacole la 38 de grade Celsius” și „cum am întâlnit oameni și povești”.
Vara asta a stat sub semnul Fabrici și Uzine, o producție a Centrului pentru Studierea Modernității și a Lumii Rurale. Spectacolul va avea premiera pe 22 septembrie la Zalău, după care se va plimba prin Cluj, București, Piatra Neamț, Craiova, Sibiu, Alba-Iulia și Târgu Mureș. Am început cercetarea și lucrul la text în 1 iulie și am simțit că „plonjez” într-un soi de Necunoscut. Cum e să ai 18 ani, să fi ieșit din școală și imediat după, să muncești în trei schimburi la fabrică? Cum e atunci când, încă din tinerețe, îți poți proiecta toate etapele existenței, până la pensie? Și, cel mai important: cum e atunci când lumea asta previzibilă, în care ai fost crescut, se duce de râpă? Adică, te trezești într-o dimineață și afli că valorile pe care le știai, au cam ieșit din uz și totuși, așa cheaun cum ești, trebuie să înveți să te descurci. Ce a însemnat pentru omul de rând privatizarea și cum a fost ea resimțită dincolo de „jocurile înalte”?
(continuare în coloana de jos)
Mai exact, e despre părinții noștri pe care nu i-am înțeles, i-am acuzat și judecat. Cu cât înaintez în poveste, Necunoscutul de care vorbeam la început se transformă în Personalul-de-acasă – o reconciliere între generații și un joc de imaginație pe care vă invit să-l faceți în timpul liber: cum ar fi să vă treziți mâine dimineață într-o lume întoarsă cu susul în jos?
Mai multe informații și detalii despre spectacol puteți afla pe pagina de Facebook oficială – FABRICI ȘI UZINE
***
Într-un total alt registru e spectacolul produs de Magic Puppet, Viața secretă a celor mai neașteptate obiecte, pe care-l repetăm în perioada aceasta la Cluj. E vorba despre o producție de teatru pentru copii, care, la rândul ei va avea un turneu în șase sate defavorizate din județele Cluj și Mureș. Recunosc faptul că pentru mine proiectul e o provocare, întrucât n-am mai lucrat niciodată la o poveste pentru copii. Spre deosebire de „teatrul de oameni mari”, cel mai mult îmi place că orice idee fantezistă am avea, aici e posibilă! De când mă știu încerc să-mi imaginez universul paralel în care dispar lucrurile atunci când le pierdem. Și acum, iată-l materializat, cu ajutorul neobosiților mei colegi… sau prieteni de joacă. Ideea de bază e că ne distrăm foarte tare la repetiții și, ca orice poveste sau basm, nu e numai pentru cei mici, dacă știm cum să privim lucrurile. Premiera spectacolului va avea loc în luna octombrie la Cluj.
(continuare în coloana de jos)
Foto stânga: repetițiile pentru Fabrici și Uzine
Foto dreapta: repetițiile pentru Viața secretă a celor mai neașteptate obiecte
De ce tocmai Armătura din Zalău? Pentru că ea spune poveștile celor apropiați nouă, la nivel de echipă. Cu toate astea, fenomenul nu e unic: un mare procent din fabricile și uzinele de pe teritoriul României au avut destinul Armăturii. Întreprinderea de Armături Industriale din Fontă și Oțel (IAIFO, sau mai simplu de pronunțat, Armătura) a luat naștere în 1969 și, la începutul anilor ‘90 devenise un colos cu peste 7000 de angajați. Odată cu schimbarea regimului politic și a restructurărilor care au urmat, fabrica „nu și-a găsit nașul” – adică aici nu s-a reușit privatizarea. Au urmat câteva perioade de disponibilizări masive, în urma cărora sute de oameni au rămas fără loc de muncă. În toamna aceasta, pe terenul fostei fabrici se va inaugura un mall. Pe lângă istoriile personale, am încercat să ne explicăm procesul prin care s-a ratat privatizarea. Fără să dau spoilere, răspunsul l-am găsit împreună cu echipa în timpul repetițiilor. Dar, dincolo de istoria aia mare, din cărți și alte documente, să zicem… la nivel de particule văzute prin microscop, în toți anii ăia evocați aici, de tranziție confuză, e vorba despre tinerețea unor oameni, despre naivitatea și tragediile lor, despre cum au luat contact cu „lumea de peste graniță”.
Mai multe informații și detalii despre spectacol puteți afla pe pagina de Facebook oficială – MAGIC PUPPET
***
Între repetițiile pentru cele două spectacole, am reușit să dau o fugă până la Baru Mare, unde a avut loc cea de-a cincisprezecea ediție a școlii de vară Dramaturgia Cotidianului. Mi-a făcut o foarte mare plăcere să revin aici, în postura de coleg mai mare a participanților, toți unul și unul! Și totodată mulțumesc pentru invitație, găzduire și atmosferă acelor oameni minunați care fac posibilă o astfel de acțiune în fiecare an!
Acestea fiind spuse, mai dorm câteva zile ca să-mi revin după acest concediu, după care încep un nou sezon de ateliere și lecturi. Stay tuned!
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.