Primul volum de teatru semnat de Alexandra Felseghi

În aceste zile s-a lansat la Cluj primul volum de texte de teatru semnate de Alexandra Felseghi. Patru piese de teatru. Verde Tăiat. Nu mai ține linia ocupată. Nu vorbim despre asta. Acasă este o retrospectivă a pieselor scrise și montate în perioada 2020-2024 – piese care stau sub umbrela tehnicii teatrului documentat, propusă de Alexandra Felseghi și de regizoarea Adina Lazăr. 

În prefața cărții, Oana Cristea Grigorescu scrie: 

O generație de artiste, autoare și regizoare, se impune în ultimii ani pe scenele românești cu spectacole născute din scrutarea prezentului și a transformărilor sociale din deceniile de libertate. Ce s-a întâmplat cu familiile noastre în anii tranziției sălbatice, care e prețul bunăstării aduse de migrația economică, cum distruge corupția viața oamenilor onești, și care mai e siguranța cetățenilor când instituțiile statului pactizează cu rețelele interlope sunt temele celor patru piese din volum, pe care Alexandra Felseghi le așază sub eticheta teatrului documentat. Actualitatea a alimentat mereu ficțiunea și în această descendență se înscrie și noua generație afirmată în ultimul deceniu în teatrul românesc, care descoperă și explorează resursele de expresivitate ale teatrului documentar. Autoarea propune sintagma teatru documentat pentru textele dramatice care abordează teme extrase din actualitatea românească, transfigurate scenic în spectacole care depășesc cazul particular și sesizează fenomenul din spatele „incidentului”. Expresia păstrează referința la metodele teatrului documentar, dar lasă spațiu ficțiunii și elaborării structurii dramatice dialogale, organizate în straturi narative și culturale. Cum documentarea în teatru are alte mize decât reportajul de actualitate, piesele Alexandrei Felseghi se dezvoltă, de fiecare dată, în jurul unui nucleu narativ inspirat din realitate, dar oferă bogate referințe la dramaturgia clasică. Patru piese despre familie și societate au în centrul dramelor femei puternice, născute din filiația cu eroinele tragice ale literaturii. Valorile feministe se impun prin intransigența justițiară a femeilor; aflarea adevărului, protejarea celui slab, solidaritatea cu victimele, depășirea traumelor sunt mizele ce împing la acțiune personajele și le impun ca efigii ale vitalității combative. Toate piesele din volum au fost montate pe scenă, iar publicarea lor consecutivă spectacolelor confirmă dubla determinare a textului dramatic cu scena. (pp 7-8)

Iar Mihaela Michailov menționează în postfață: 

Realitățile sociale pe care le documentează Felseghi sunt abordare din perspectiva unor relații de familie care au, de fiecare dată, implicații sistemice. Arborescențele pe care dramaturga le oferă legăturilor de familie fac ca acestea să devină relevante pentru raportări mult mai ample la circuitele intimității. Intimitate și ratare, uneori, transformare liniștitoare, sunt cuvintele definitorii pentru construcțiile dramaturgice propuse de Alexandra Felseghi. Din punctul fierbinte al unor ratări succesive – fie că vorbim de cele intime sau de cele socio-politice – se ramifică acțiuni și interacțiuni ale personajelor, alegeri temporare, conflicte și revolte care mocnesc, decizii luate sub semnul nevoii unei eliberări. Niciodată, însă, dramaturga nu se oprește doar la pereții unor case. Le fisurează structura de rezistență pentru a ajunge la țesătura din jurul lor, la încărcătura tensională a unor bifurcații care ne fac să privim traseele personajelor în continuă dependență de configurații mult mai stratificate. În această rețea a co-dependențelor, în articularea unei legături aparent simple, care se intersectează cu suprafețe sau adâncimi relaționale complicate, cu o lume pe care, de multe ori, personajele o acceptă din frică sau o sfărâmă ca să poată respira, stă eșafodajul dramaturgic elaborat de Felseghi. (pp 311-312)

Volumul urmează să fie disponibil pe site-ul Editurii Presa Universitară Clujeană și în librării.