MOTTO:
MISS PRISM: Cecily, that sounds like Socialism! And I suppose you know where Socialism leads to?
CECILY: Oh, yes! That leads to Rational Dress, Miss Prism. And I suppose that when a woman is dressed rationally, she is treated rationally. She certainly deserves to be. (Oscar Wilde – The Importance Of Being Earnest, 1895)
Să fim sinceri: standardele absurde ale frumuseții feminine au existat în orice epocă istorică. Ele pluteau dintotdeauna, imortalizate în galerii, cu femei mai mult sau mai puțin despuiate, în niște poziții mai mult sau mai puțin naturale, care să le pună în evidență nurii, închistate în corsete nemiloase și straturi de materiale scumpe. Privim la aceste femei și ne minunăm de geniul artistului care le-a lăsat copia pe pânză, dar nu știu câți dintre noi se întreabă dacă ele au fost într-adevăr fericite să fie așa. Nu știu de ce, în momentul în care scriu, mă gândesc la acea imagine în care Gogol alege să-și descrie personajele feminine, ca fiind niște ființe imponderabile, ca niște fluturași care abia dacă ating pământul în rochiile lor cu voaluri și funde. „Mulier imponderabilia” – atât de ușoară, încât nu și-ar permite să poarte nici măcar greutatea sufletului. De ce era femeia atât de simțitoare în secolele trecute? De ce umbla cu săruri după ea toată ziua-bună ziua și leșina la tot pasul? Răspunsul este pe cât de simplu, pe atât de superficial și absurd, la o primă vedere: corsetul și nebunia taliei de viespe, sau a siluetei-clepsidră. Standardele frumuseții în secolul al XIX-lea impuneau o talie de aproximativ 45 de centimetri. 45 de centimetri, ca să fii sigură că faci o impresie bună în societatea plină de etichetă. 45 de centimetri pentru a-ți asigura viitorul, printr-o căsnicie bună. 45 de centimetri suficienți să-ți deformeze coloana, coastele, aparatul reproducător sau să-ți cauzeze mari complicații de respirație. Iată un lucru pe care l-am scăpat din vedere: nu puține au fost cazurile în care femei au ars de vii în închisorile propriilor rochii, atunci când se apropiau prea mult de lumânările din saloane. Pentru că dura o veșnicie să scape de articolele de îmbrăcăminte fixate în zeci de colțuri și în nenumărate straturi.
Ca să vă faceți o idee despre ce vorbesc, las mai jos un clip despre moda victoriană și în ce consta rutina zilnică a femeilor din respectiva perioadă:
(vezi clip de mai jos)
După câte se pare, femeia epocii victoriene nu mergea la baie pe durata unei zile, nu stătea pe scaun, nu gătea, în mod clar nu făcea jogging, nu mergea pe bicicletă și nu avea multe din îndeletnicirile active ale femeilor de astăzi. Și asta nu pentru că nu și-ar fi dorit, ci pentru că standardele estetice ale vremii, traduse prin vestimentația de zi cu zi nu i-ar fi permis.
Iată de ce, în 1881 se înființează la Londra, Rational Dress Society, având ca membre reprezentante ale high class-ului vremii, ca Lady Harberton (creatoarea fustei divizate), autoarea Mary Eliza Haweis sau Constance Wilde. Aceasta din urmă, alături de soțul ei, Oscar, au devenit în scurt timp cuplul de aur al societății culturale londoneze, militând pentru hainele practice. „La 1 octombrie 1884, Oscar și-a ținut noua prelegere despre vestimentație în fața publicului din Ealing. Avea s-o repete în următoarele șase luni de turneu. Oscar era de părere că existase o vârstă de aur a vestimentației englezești. Întorcându-se la Anglia de dinaintea anului 1066, când doamnele purtau rochiile acelea largi, medievale, pe care pictorii prerafaeliți le reproduseseră în pânzele lor, Oscar sugera că acea epocă a frumuseții și a simplității se pierduse când William Cuceritorul și curtea lui franceză au adus stiluri noi, exagerate. (…) Pentru cineva din secolul douăzeci și unu, aceste considerații despre locul potrivit al taliei unei rochii și despre a purta sau nu tocuri par superflue. Dar în secolul al nouăsprezecelea, ele izvorau din probleme cu adevărat importante. Dincolo de problema restricției, erau în joc probleme de sănătate (…)” (Moyle 2014, 114-145)
Eliberarea femeii din moda restrictivă a devenit un statement feminist, așa cum afirmă personajul Cecily din The Importance of Being Earnest și fiecare apariție a cuplului Wilde în societate milita pentru asta. Rational Dress Society promova, printre altele: libertatea mișcării, absența presiunii dată de orice articol de îmbrăcăminte asupra unui membru al corpului, renunțarea la îngreunarea excesivă a straturilor vestimentare. În paralel cu revoluția din modă, „în anii 1880, vocea feminismului căpătase forță. Mișcarea sufragetelor își pornise campania cu personalități marcante și cu aristocrați, precum vicontele Haberton, care conduceau demonstrații naționale pentru dreptul femeilor deținătoare de case și plătitoare de rate, de a vota.” (Moyle 2014, 77) Ironie sau nu, femeile din Marea Britanie și-au câștigat dreptul la vot cam în aceeași perioadă cu eliberarea lor din corsete – adică 1918. Iar acest lucru nu este deloc întâmplător – și iată de ce hainele pe care alegem să le purtăm înseamnă mult mai mult decât simple delicii estetice. Ele înseamnă personalitate, identitate, istorie. Să avem asta în minte atunci când facem o plimbare de weekend la mall.
BIBLIOGRAFIE:
Moyle, Franny. 2014. Constance. Tragica și scandaloasa viață a doamnei Oscar Wilde. București: Editura Humanitas
Rational Dress Society – Pre-Raphaelite Ideadl and Artistic Dress
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.