Destul de recent, pe internet circula un meme cu mesajul „Imagine they delete Instagram and BOOM! You’re not a model anymore”. Într-adevăr, în scurta mea experiență insta am observat că selfie-urile iau majoritatea like-urilor (sau cum se numesc validările cu inimioară de aici). Poți să postezi orice chestii care ți se par mai interesante, legate de activitatea ta de orice fel – selfie-urile atrag însă grosul vizualizărilor. Câteodată, mi se întâmplă să mă las pierdută în tăvălugul click-urilor, trecând din profil în profil, având sentimentul ciudat de familiar că mă plimb prin raioanele unui supermarket, care-ți oferă o gamă largă de produse cu aceleași efecte din nou și din nou și din nou. Aceleași coafuri, aceleași machiaje, același fashion, aceleași poziții. Chestia cu pozițiile-tip nu e nouă: pe vremea bunicilor era moda pozei cu ceasul de mână – astăzi, ceasul de mână s-a transformat în duck face și selfie într-o baie publică. Insta vinde sexul-standard, în limitele trasate de generația milenială, care, paradoxal, profită mai puțin decât s-ar crede de acest erotism virtual. Conform unui studiu realizat de BBC Radio 5 Online cu 2066 de tineri din UK, 45% au invocat stresul și anxietatea ca și cauze principale ale unei activități sexuale nesatisfăcătoare.
Cu toate astea, sexul se vinde și se comandă online, pentru că nu exagerez atunci când afirm faptul că Tinder sau Grindr sunt un fel de FoodPanda sau hipMenu. Cred că asistăm la o de-erotizare (sau poate, „de-mistificarea erotismului”?) a societății, în condițiile în care majoritatea relațiilor interumane se transformă într-un soi de… tranzacții. Pe scurt: cineva are ceva de vândut, altcineva cumpără – și asta e rezumatul a ceea ce se numește „economie sexuală”. Referitor la asta, jurnalistul Peter Pomerantsev povestește în cartea sa, Nothing is true and everything is possible: The surreal heart of the new Russia, despre Gold Digger Academy – locul unde tinere „Natașe” sunt învățate pas cu pas, la fel ca gheișele din trecut, despre modul în care-și pot obține un „sugar daddy”, care să le asigure viitorul. Pare suprarealist că cineva s-a gândit la așa ceva în zilele noastre, dar până la urmă, trăim în lumea în care povești de genul Fifly Shades of Grey sunt cotate ca romane bestseller. Ironia face că și acolo era vorba de un contract. Poate intimitatea dormitorului afecta economia unei societăți? Considerabil, mai ales în acele societăți patriarhale, în care sexul e privit ca marfă. Etnografa americană, Kristen Ghodsee amintește că studii realizate de economiști atestă faptul că, în comunitățile în care persoanele de sex masculin sunt majoritare, există un procent mai mare al antreprenoriatului acestora. Atât în viața privată, cât și în societate se discută în termeni de „competiție”, „cerere”, „ofertă”, „licitație”, „preț” (cit. orig.: In cultures with more men than women, for instance, economists have shown that there is a higher rate of male entrepreneurship. When the price of sex is too low, however, men have no intrinsic incentive to do anything productive.– Ghodsee 2018, 113)
Cu riscul de a fi considerată „de modă veche”, „elitistă”, „neracordată la contemporan” sau mai știu eu ce, trebuie să recunosc faptul că mă plictisește teribil serialitatea asta conformă de pe profilele de social media. Și e pentru prima dată când pot să afirm că standardele estetice (dacă se pot numi așa) mă lasă rece cu desăvârșire. Și, cu toate astea, după ce-am ajuns să trec de pe o pagină de user la alta, mă întreb dacă suntem conștienți în totalitate de ceea ce „vindem” sau „promovăm” în mediul virtual?
BIBLIOGRAFIE:
Ghodsee, Kristen R. 2018. Why women have better sex under socialism and other arguments for economic independence. London: Vintage
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.