Sunt foarte multe lucruri care i se spun unei fetițe, încă din prima copilărie. Și toate câte ni s-au spus, s-au sedimentat undeva în subconștient și nu ne-am întrebat niciodată dacă e normal să fie așa. A fost pur și simplu.
Lucruri care sunt, pur și simplu:
„Nu mai umbla așa, că ești fată”
„Lovești mingea ca o fată”
„Plângi ca o fată”
„Stai picior peste picior, sau strânge-ți genunchii, că așa stau fetele”
„Fii mai feminină, că doar ești fată”
„Meseria pe care ți-ai ales-o nu e o meserie de femeie”
„Acuma ești domnișoară, dar după ce te măriți, o să fii doamnă”
„Fetele nu fumează pe stradă”
„Fetele sunt mai cuminți”
„Fetele nu trebuie să înjure, să scuipe, să se bată”
„Fetele trebuie să fie drăguțe și cu bun simț”
Alte lucruri care sunt, pur și simplu:
Expresia „lasă, îți trece până te măriți”.
Situații în care, dacă te găsești singură într-o seară pe o stradă întunecoasă, grăbești pasul. Dacă în fața ta apare și o gașcă de tipi gălăgioși, treci pe cealaltă parte de drum.
Atunci când ești furioasă pe un lucru care nu-ți convine, cam în 80% din cazuri se întâmplă să fie cineva (cel mai probabil, de sex opus) să spună că ești în acea perioadă a lunii sau că ești nefe.
Auzi expresii de genul: „cine-ar fi crezut? Învață bine ȘI E BĂIAT” (ca și când rezultatele bune la învățătură ar fi o chestie exclusiv feminină), „i-a făcut un copil” (ca și când a face un copil e un act singular, care nu implică DOI parteneri), „trebuie să înveți să gătești, ce fel de soție o să ajungi dacă nu știi să fierbi un ou?” (înveți să gătești ca să nu mori de foame în propria casă – sau a altora – nu pentru ca să fii un partener mai bun), „fetele nu prea au simțul umorului” (simțul umorului nu e condiționat de sex, ci de inteligență) și… cea mai stupidă expresie dintre toate: „bărbaților le este frică de femeile deștepte”. Pe scurt, fii proastă, dar zâmbește mult, de încurajare.
Dacă un bărbat are mai multe partenere e de trei ori mai bărbat, dar dacă o femeie are mai mulți parteneri este de trei ori o târfă.
De ce după căsătorie, o femeie obține statutul de „doamnă”, iar „domnul” rămâne tot „domn”?
De ce atât de multe femei nu declară cazurile de viol?
De ce în regiunile rurale (și nu numai) o femeie abuzată „și-a meritat-o”?
De ce există atâta rușine în privința sexualității corpului feminin?
De ce înjurăturile cele mai grele pornesc de la asta?
De ce există (la nivel național) un procentaj atât de mare al femeilor abuzate sau mame minore?
De ce dacă te întrebi toate lucrurile astea ești o feministă, care nu poate să însemne decât că ești o lesbiană supărată pe viață?
Pentru că astea sunt lucrurile care sunt, pur și simplu și n-ai niciun drept să te plângi de inegalitatea dintre sexe. E chiar retrograd s-o faci. Există proasta concepție că feminismul înseamnă femei fără feminitate, care-și neagă această parte din ele, ca să ajungă pe o treaptă egalitară cu celălalt sex. Și atunci, indirect ar accepta superioritatea modelului masculin. O dezinformare stupidă: feminismul nu neagă feminitatea. Argumentele mele sunt niște nume ca: Simone de Beauvoir, Eleanore Roosevelt, Marlene Dietrich, Madonna, Angelina Jolie sau Chimamanda Ngozi Adichie.
La cea din urmă aș dori să mă opresc, pentru că ideea postării de azi pornește de la două eseuri ale ei. Chimamanda Ngozi Adichie e o scriitoare nigeriană și activistă pentru drepturile omului. Ce îmi place la discursul ei legat de problema feminismului este lipsa agresivității, care de cele mai multe ori separă taberele. După cum susține, feminismul de astăzi nu are legătură cu arsul sutienelor în piața publică, ci cu un soi de curaj al femeilor de a lua decizii pentru ele și nu pentru ceea ce ar considera societatea că ar trebui să spună sau să facă. Nu trebuie să fii femeie ca să ai o convingere feministă. Trebuie doar să vezi ce există deja în jurul tău, ce ți se întâmplă ție și să-ți pui niște întrebări. Tot ce am enumerat mai sus, sunt lucruri pe care le știu, pentru că mi s-au întâmplat mie, sau cunoscuților mei. Să fii feminist nu înseamnă să urăști bărbații și nici să vrei să fii ca ei. Înseamnă să vrei să fii ca tine.
De cele mai multe ori, am văzut sau am fost implicați în niște situații de feminism light, cum îl numește Adichie. Adică: „Asta reprezintă ideea de egalitate condiționată a femeii. Respinge-o integral. E o idee găunoasă, amăgitoare și falimentară. (…) Iată câteva exemple de Feminism Light:
O femeie ar trebui să fie ambițioasă, dar nu excesiv. O femeie ar putea fi o femeie de succes, dar ar trebui să-și facă și datoria casnică, și să gătească pentru soțul ei. O femeie poate avea preocupările ei, dar ar trebui să nu uite să aibă grijă de casă. Desigur, o femeie ar putea avea o slujbă, dar bărbatul rămâne capul familiei.” (Adichie 2019, 17) Mai pe scurt, e ca-n bancul ăla despre strigoi și paznicul de la cimitir, care le spune „râdem, glumim, dar nu părăsim incinta.”.
Tradus în societatea românească, unde statisticile violenței domestice sunt îngrijorătoare, pot spune că feminismul light a făcut poate cele mai multe victime. Și motivul este aproape întotdeauna lipsa educației pe orice palier al vieții, care a ajuns la nivel de handicap. Cum poți să fii stăpân pe propriul corp, atunci când nu-i cunoști funcțiile? Documentarul realizat de Recorder despre educația sexuală a femeilor din mediul rural scoate la iveală faptul că un mare procent din ele nu știu ce înseamnă metode de contracepție sau vizite la ginecolog. Pe urmă, cum poți să fii stăpân pe propriul destin, atunci când lipsa unui loc de muncă sau a pregătirii necesare nu-ți permit să te întreții singur? Motivele sunt, evident, mai multe și mai diverse. Dar, ca să le rezum, 99, 9 % din ele țin de respectul reciproc și empatie. Și astea sunt atributele ființelor umane, nu a vreunui gen singular. Înainte de toate, sunt om. Închei cu un foarte scurt fragment din Dragă Ijeawele, al Chimamandei Ngozi Adichie: „(…) în realitate femeile nu au nevoie să fie susținute și respectate. Au doar nevoie să fie tratate ca niște ființe umane egale. Ideea că femeile trebuie să fie ‘susținute și respectate’ conține o nuanță de superioritate. Asta mă face să mă gândesc la cavalerism, și punctul de plecare al cavalerismului este slăbiciunea femeilor.” (Adichie 2019, 26)
Femeie sau bărbat, cred că trebuie să ne gândim la noi înșine ca la un întreg. Nu, nu suntem jumătățile alea din mituri care nu fac niciun sens separate. Fiecare-și are propriul lui sens și atunci când ne intersectăm, e o întâmplare fericită.
Bibliografie:
Adichie, Chimamanda. 2019. Dragă Ijeawele. Un manifest feminist în cincisprezece sugestii. Traducere Aurelia Ulici.București: Black Button Books
Adichie, Chimamanda.2016. Feminist(ă) Feminiști. Traducere Anca Dumitrescu. București: Black Button Books
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.